Mona Ionaș

Pe parcursul a peste 20 de ani de publicații științifice m-am lovit in mod repetat de o greșeală de înțelegere a terminologiei limbii engleze privitoare la cuvântul evaluation. Datorită asemănării cu cuvântul evaluare din limba română au apărut o mulțime de confuzii în folosirea acestui termen, inclusiv, din proprie experiență, la corectura profesională a publicațiilor de specialitate.

In momentul în care se analizează modul de funcționare a unui sistem sau eficiența unei tehnici/tehnologii (inclusiv de predare) terminologia engleză folosește doi termeni cu valori semantice foarte diferite respectiv ”assessment” și ”evaluation”. 

Aceste doua cuvinte, evaluation și assessment, pot fi folosite în limbajul curent ca fiind sinonime, diferențele semantice fiind relativ mici după cum pare din definiția de mai sus. In limbajul de specialitate din lucrările care prezintă date din cercetările știițifice se insistă pe caracterul de proces al cuvantului assessment. Cea mai apropiată traducere în limba română pentru assessment ar fi evaluare in timp ce pentru evaluation ar fi măsurare. Confuzia generata de apropierea celor doi termeni este insă una cu semnificație majoră când vine vorba de lucrarile științifice.

În limba engleză termenul de assessment definește întreg ciclul care pornește de la identificarea unor probleme, măsurarea acestora, stabilirea modalităților de abordare a problemelor, implementarea acestor soluții și măsurarea efectelor soluțiilor folosite. După care se reia ciclul. Pentru a elimina eventualele confuzii termenul assessment include o buclă de feed-back dar nu se identifică cu aceasta. Termenul de evaluation definește acea parte a buclei de assessment în care se face măsurarea amplorii unor probleme respectiv măsurarea efectelor soluțiilor folosite pentru rezolvarea problemelor identificate. In etapa de evaluation nu am dreptul sa emit judecați despre conținutul informațiilor ci doar mă limitez la a comunica valorile măsurate.

Folosind activitatea publicistică științifică personală dau ca exemplu pentru:

Dacă ținem cont de cele scrise mai sus, în momentul în care studiem prevalența unei probleme într-o populație statistică vom discuta strict despre evaluation, iar acest fapt trebuie să reiasă din titlul documentului și din conținutul acestuia. Dacă dorim să studiem efectele unei anume soluții/tratament asupra problemelor unei populații statistice vom folosii termenul de evaluation pentru etapa inițială respectiv finală de măsurare a valorilor studiate, respectiv termenul de assessment pentru analiza efectelor soluțiilor/tratamentelor asupra populației statistice luate în studiu. In cazul unui studiu complex de tip assessment ar trebui ca în titlul acestuia sa apară acest terment pentru a sublinia caracterul multi-etapa al studiului.

Termenul de evaluare în limba romana este mai ambiguu. O evaluare de risc presupune identificarea factorilor de risc dintr-un anumit mediu si stabilirea unor soluții de reducere a riscurilor,  Aceste soluții trebuie sa fie implementate de persoanele responsabile, iar efectul acestor soluții va fi măsurat după implementarea lor. O astfel de evaluare de risc se face în mod periodic pentru a surprinde dinamica unui anumit mediu. În același timp avem o expresie foarte cunoscută pentru parinți: ”Evaluarea Națională”. Termenul nu are nevoie de explicații suplimentare dar din punct de vedere al semnificației acestei expresii în realitate se referă doar la etapa de măsurare a unor parametrii respectiv rezultatele la testele naționale. Partea din bucla de assessment în care se implementează soluții după ”Evaluarea națională”și se masoară efectele acestora este atât de puțin exprimată și explicată încât senzația generală este că această parte lipsește cu desăvârșire. Nu contest că la nivel de minister sau alte foruri de specialitate se discută despre problemele identificate dupa testele de la Evaluarea națională dar la nivel populațional se induce o eroare conceptuală privitoare la semnificația cuvantului EVALUARE.

Am deschis această discuție datorită implicatiilor asupra activității didactice si știintifice universitare. Se discută în mod constant despre evaluarea studenților și a cunoștințelor acestora. Dăm teste și examene în diferite forme. Facem lucrări de diplomă demne de a fi publicate in reviste de specialitate. Ba chiar facem o evaluare a cadrelor universitare. Uitam însă în mod sistematic să inchidem bucla de feed-back pe care un proces de evaluare îl face în mod obligatoriu. Procesul de analiză a rezultatelor măsurătorilor, selectarea soluțiilor de rezolvare a problemelor, implementarea soluțiilor alese și măsurarea efectelor acestora sunt etape cel puțin la fel de importante ca și etapa de măsurare inițială pe care o practicăm toți.

Ce putem face fiecare in mod individual este să încercăm să adaptăm procesul de predare astfel încât să trecem de la varianta de măsurare a abilităților studentului la o variantă în care îi propunem studentului modalități de îmbunătățire a abilităților lui și să masurăm efectele acestora. Vom avea posibilitatea de a folosi o abordare pozitivistă în care punctez avansul/abilitățile dobandite de student comparativ cu linia de pornire. Putem permite studentului să învete din greseli fără a-l depuncta imediat. Bineînteles că există niște limite si obiective clare care trebuie atinse in procesul de învățămînt dar abordarea flexibilă a acestui proces dă posibilitatea studentului să iși aleagă varianta de învățare care se potrivește cel mai bine pentru el.

Ciclul de evaluare discutat mai sus se suprapune foarte bine peste această variantă flexibilă de predare deoarece este mai puțin importantă calea care se alege dintre cele disponibile atât timp cât rezultatul final este cel dorit. In definitiv mă intereseaza mai puțin modul în care studentul s-a pregatit pentru examen ci mai mult ca studentul să înțeleagă și să stăpânească noțiunile cursului.

Legat de predarea on-line exista programe de pregatire on-line in care se face o analiză initială a nivelului de pregatire a studentului pentru ca apoi acestuia sa ii fie oferite in mod automat informații și teme pe domeniile care le stăpânește mai puțin. O astfel de variantă suferă datorita lipsei elementului uman care este important pentru unii studenți dar poate constitui o foarte bună bază de plecare. Factorul uman intervine mai târziu în acest tip de predare pentru a rafina rezultatele obtinute pe parcurs de studenti. Practic se dă studentului puterea de a își conduce propria educație. Rezultatele obținute vor fi mult mai legate de efortul depus pentru obținerea lor.