Retrospectivă : Învățământ online în 2020 vs. 2021

by

Introducere

Criza provocată de pandemia COVID-19 ne-a afectat puternic atât experiențele personale cât și cele profesionale. Trecerea spontană și neprogramată la sistemul de învățământ online a schimbat modalitatea de desfăşurare a activităţilor academice. Pe de o parte, cadrele didactice s-au confruntat cu o serie de provocări, fiind nevoite să-și adapteze procesul de predare-învățare-evaluare la un nou plan de organizare și comunicare, pe de altă parte studenții au întâmpinat dificultăți în a-și modifica stilul de învățare. Cei mai mulți dintre aceștia au răspuns într-o maniera surprinzător de bună noilor condiții, depunând eforturi consistente pentru depășirea problemelor inerente. Odată cu acceptarea noului cadru de învățare s-au remarcat și avantajele, respectiv oportunitățile create de utilizarea instrumentelor digitale.

Pe măsură ce trecem la planificarea pentru anul universitar 2021-2022 este important să reflectăm asupra experiențelor noastre individuale și colective din ultimul an și să ne întrebăm ce lecții am învățat în perioada precedentă, respectiv care sunt practicile pe care trebuie să le implementăm mai departe. Știm că nu ne putem întoarce la vechile metode de predare-învațare, deci singura variantă este să continuam adaptarea și perfecționarea procesului de învățare.

Provocări și dificultăți întâmpinate de cadrele didactice:

  • Lipsa materialelor de predare și a instrumentelor de evaluare în format online;
  • Dificultăți în predarea acelor discipline bazate pe activități experimentale sau deprinderi practice;
  • Lipsa de experiență în lucrul cu platforme online, respectiv creșterea gradului de nesiguranță în utilizarea resurselor digitale;
  • Lipsa unei conexiuni stabile pentru acces neîntrerupt la internet;
  • Schimbarea tehnicilor de predare și adaptarea la învățarea experiențială;
  • Limitarea posibilităților de cunoaștere a studenților care nu se implică activ la curs.

Provocări și dificultăți întâmpinate de studenți:

  • Reducerea interacțiunii cu ceilalți colegi, aspect fundamental în special pentru studenții aflați în primul an de studiu;
  • Scăderea nivelului de concentrare și participare activă la curs;
  • Dificultăți în accesarea bibliografiei și a altor resurse în format electronic;
  • Lipsa infrastructurii pentru a putea participa la întâlnirile online;
  • Lipsa de motivație și atractivitate față de anumite discipline;
  • Lipsa sprijinului psihologic din partea cadrelor didactice.

Avantajele educației online:

  • Distribuirea rapidă a conținutului didactic;
  • Actualizarea cu ușurință a materialelor educaționale;
  • Utilizarea într-o mai mare proporție a materialelor multimedia, ceea ce conduce la creșterea curiozității și a interesului față de informațiile prezentate;
  • Proiectarea mai atentă și minuțioasă a activităților de predare-învățare-evaluare, cu accent pus pe autonomia studenților în procesul de învățare, respectiv pe varietatea de surse informaționale.

Ce am învățat în 2020 și ce aplicăm în 2021

Martie 2020 rămâne perioada consemnată pentru startul predării în mediul online în România. Provocările determinate de schimbarea modului de predare-învățare au fost exacerbate de combinația lipsei pregătirii anterioare și a absenței cunoștințelor despre cât timp va continua aceasta situație. Ca urmare, pregătirea pentru viitor a fost la fel de incertă. Mai mult, s-a sperat că sistemul de învățământ va reveni la forma bine știută imediat ce valul pandemic va trece.

Odată cu acceptarea digitalizării procesului de învățare-predare-evaluare, profesorii au fost nevoiți să creeze noi materiale sau să-și adapteze conținutul educațional folosit înainte de criza COVID-19. Totodată, constrângerile existente au oferit profesorilor oportunitatea de a lua în considerare noi strategii de predare a conținutului didactic, ceea ce a condus la nevoia de reproiectare a lecțiilor. Deși regândirea resurselor educaționale și a abordării de instruire a fost forțată și grăbită, experiența profesorilor de la începutul pandemiei a condus la realizarea de noi materiale didactice, exerciții și teste ce pot fi preluate, folosite ulterior și îmbunătățite permanent. 

Semestrul doi al anului universitar 2019-2020 a reprezentat o perioadă de acomodare în lucrul cu tot mai multe resurse și platforme digitale, respectiv exploatarea, testarea și alegerea acelor aplicații și tehnologii care au funcționat cel mai bine în relația cu studenții. Astfel, în semestrul întâi al anului universitar 2020-2021 profesorii s-au putut focaliza pe utilizarea acelor resurse educaționale care s-au dovedit utile în sporirea calității procesului de predare-învățare, stimulând astfel interesul studenților.  

După mai bine de un an de explorare, am început cu toții să întelegem că modelul de educație trebuie actualizat pentru a prioritiza personalizarea interacțiunii cu studenții, respectiv autonomia studenților în procesul de învățare. Altfel spus, rolul profesorului trebuie să evolueze dintr-un deținător de informații într-un mediator care îndrumă studenții în procesul de acumulare de cunoștințe și formare de competențe. Astfel, în anul universitar 2020-2021, conceptul de clasă inversată, cu toate că nu este o noutate pentru sistemul universitar, a devenit mai popular și mai frecvent utilizat. În acest caz profesorul verifică capacitatea studenților de înțelegere, formare de opinii și utilizare a informațiilor disponibile.

Pentru a folosi ceea ce am învățat în perioada anterioară, ar fi înțelept să încercâm să aplicăm cât mai multe din metodele care au funcționat și să validăm concluziile la care am ajuns. Din acestea amintim următoarele:

  • Educația exclusiv online este o soluție extremă, tocmai de aceea trebuie promovate, dezvoltate și explorate modele hibride adaptate nevoilor fiecărei zone educaționale;
  • Organizarea ședințelor, sesiunilor de vot și forumurilor decizionale în mediul universitar s-a dovedit foarte eficiantă în modul online;
  • Bibliotecile virtuale s-au dovedit a fi resurse deosebit de importante care continuă să ofere avantaje atât pentru educația tradițională sau online cât și pentru studiul individual;
  • Planificarea sesiunilor de consultații cu studenții în variantă online;
  • Adaptarea și actualizarea permanentă a materialelor didactice a devenit o prioritate;
  • Înregistrarea video a unor părți din curs sau chiar a întregului material didactic pentru a permite studenților vizionarea acestora ori de câte ori este nevoie;
  • Verificarea permanenta a gradului de înțelegere și obținerea de feedback prin sondaje online. Astfel, profesorii pot să înțeleagă mult mai bine perspectiva și percepția studenților, iar ulterior pot să ofere explicații și resurse suplimentare;
  • Invitarea unor experți din mediul privat pentru a participa online la diversificarea, motivarea și îmbunatatirea elementelor educaționale. Acești experți își doresc să împărtășească studenților exemple din viața reală și să ofere recomandări legate de multe din subiectele de interes;

Concluzii

De-a lungul timpului, după numeroasele inițiative ineficiente sau neconcretizate care au avut ca scop modernizarea sistemului educațional, criza COVID-19 pare că a condus la o mobilizare mai bună a cadrelor didactice și la îmbunătățirea accelerată a unui sistem ce părea ruginit.

Învățământul, și mai cu seamă învățământul superior, poate beneficia de pe urma oportunităților create de pandemia COVID-19. Cu toate acestea, este nevoie de o abordare integrată și o strategie coerentă pentru a răspunde adecvat provocărilor și riscurilor ce decurg din accelerarea transformării digitale.

0 Comments

Submit a Comment