1. ASPECTE ALE ÎNVĂȚĂRII PRIN COOPERARE
   Ideea învățării prin cooperare este prezentă de foarte multe secole (Johnson & Johnson și Holubec, 2013). Filosoful roman Seneca a susținut învățarea prin cooperare prin afirmații precum „Qui Docet Discet” (când predai, înveți de două ori). Comenius susținea că elevii vor învăța mai bine când vor beneficia atât de predare, cât și de predare de către alții elevi. La sfârșitul anului 1700, Joseph Lancaster și Andrew Bell au folosit pe scară largă învățarea prin cooperare în grupuri din Anglia, iar ideea a fost adusă în America când a fost deschisă o școală lancastriană în New York, în 1806 (Johnson și Johnson, 2017).
   Potrivit lui Tsay și Brady (2010), învățarea prin cooperare este o pedagogie activă prin intermediul căreia au loc performanțe academice în rândul studenților, și are numeroase beneficii pentru aceștia, ca de exemplu: metodele de învățare prin cooperare sunt, în general, eficiente pentru toți studenții, barierele etnice sunt depășite, barierele psihice sunt și ele de asemenea depășite și crește încrederea studenților în ei înșiși.

Aplicarea cu succes a învățării prin cooperare presupune parcurgerea următoarelor etape (Oprea, 2009):

1. Etapa de orientare se referă la constituirea grupului de lucru. Membrii grupului trebuie să dețină câteva calități pentru a facilita soluționarea problemei în cauză, printre care sunt amintite următoarele: toleranța față de părerile colegilor, abilități de comunicare, altruismul, preocuparea de a oferi ajutor și de a primi ajutor atunci când au nevoie.
2. Etapa de stabilire a normelor presupune confruntarea membrilor grupului cu problema dată spre rezolvare, aceștia fiind stimulați să lucreze împreună pentru a o rezolva. Acum are loc familiarizarea cu elementele problemei, analiza acestora, stabilirea priorităților și a responsabilităților.
3. Etapa documentării și a cercetării este destinată reflecțiilor, incubației și tatonărilor. Este etapa documentării și a cercetării care se poate întinde pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Întrucât se concep reguli noi, este normal să apară o stare de disconfort, atât la nivelul studenților cât și al cadrului didactic.
4. Productivitatea este rezervată dezbaterilor colective, când sunt confruntate ideile, sunt analizate erorile și punctele forte. În această etapă, coeziunea grupurilor mici, ca și a clasei, este puternică, iar dacă mai apar conflicte, studenții le depășesc, continuându‐și activitatea.
5. Structurarea demersurilor este etapa legată de obținerea concluziilor și de soluționarea problemei. Acum are loc integrarea noilor achiziții în sistemul celor existente prin restructurarea celor existente în lumina celor nou dobândite.

Învățarea prin cooperare în mediul online se focusează pe oportunitățile oferite prin încurajarea flexibilității individuale, cât și afinități la o comunitate de învățare (Paulsen 2003, apud. Niculescu & Dobre, 2012).
Obiectivele specifice ale învățării prin cooperare în mediul online sunt: posibilitatea oferită utilizatorilor virtuali de a selecta componentele instrucționale necesare, personalizarea mediilor lor de învățare; oferirea de soluții flexibile pentru adaptarea dinamică a conținutului de instruire în funcție de nevoile individuale în domeniul educației în timp real. Sistemele de Management de Învăţare (Learning Management Systems – LMSs) sunt acum înlocuite de eLearning 2.0, ce suportă învățarea prin colaborare prin blogs, wiki-uri şi software social ( O’Hear, 2006 apud. Niculescu & Dobre, 2012).
Conform lui Niculescu și Dobre (2012), învățarea online în cooperare este un important “instrument” pentru viitorul procesului de învățământ de toate gradele și nivelurile, în orice tip de organizație. Un astfel de „instrument” are capacitatea de a motiva indivizi şi grupuri, pentru le a capta atenția, pentru a-i face să se transforme, pentru a le dezvolta personalitatea şi atitudinea. De asemenea, printr-un astfel de “instrument”, ar putea fi dezvoltate abilitățile sociale, cum ar fi, aptitudinea de conducere, luarea de decizii, rezolvarea de probleme, încrederea reciprocă etc. Învățarea în cooperare îi ajută pe studenți să-şi atingă obiectivele și le dă o șansă mai bună pentru viitorul lor.

2. INSTRUMENTE PENTRU COOPERARE ŞI PROIECTE EDUCAŢIONALE COLABORATIVE
   Instrumentele învățării prin cooperare în mediul online constau în aplicații web, ca de exemplu: wiki-uri, imagini/filme video online, video-conferința, chat-ul, tablele virtuale, dar și în aplicarea unor metode și tehnici, precum: metoda brainstorming, analiza swot, metoda mozaic etc., adaptate la mediul online.
   În cele ce urmează sunt prezentate câteva exemple de instrumente care pot fi utilizate în învățarea prin cooperare în mediul online.

1) Google Docs
Este un instrument on-line pentru creare, în colaborare, de documente, foi de calcul, prezentări, chestionare. Permite formatare, încărcare de imagini, comentarii, tabele, formule. Colaboratorii pot fi invitaţi prin email, există evidența modificărilor efectuate. Documentele sunt stocate online şi pot fi accesate de oriunde există acces la Internet. Ele pot fi postate pe blog sau publicate ca pagina web.
2) PBworks
Este o platformă personalizabilă care poate partaja fișiere și poate gestiona proiecte atât în interiorul cât și în afara sălii de curs/seminar. Se pot publica anunțuri, diferite teme, activități de lucru în grup. Conturile nu necesită e-mailuri și pot fi accesate atât de pe desktop-uri, cât și de pe dispozitive mobile.
3) Glogster
Aplicaţie simplă pentru crearea de postere interactive. Combină imagini, video, muzică, fotografii, linkuri şi audio pentru a crea pagini mulitmedia.
4) Voki
Voki este un serviciu gratuit care permite crearea de avatare personalizate care transformă textul scris în mesaj vocal şi pot fi folosite pe blog, mesaje de e-mail sau ca prezentări ale participanților în proiecte.
5) EditME
EditMe oferă tot ceea ce face un wiki (aplicație web ce permite utilizatorilor să adauge conținut și să păstreze propriile lor versiuni succesive, la fel ca pe un forum Internet, dar permite și oricui altcuiva să modifice conținutul.) tipic într-un mediu de colaborare simplu de utilizat. Studenții au propriile conturi cu pagini private.
6) Wikidot
Vă permite să împărtășiți informații, resurse, fișiere, link-uri și discuții în cadrul unei platforme care poate fi atât de privată sau publică pe cât doriți. Crearea unui cont vine cu o adresă web personalizată.
7) Canvas
Este un sistem complet de management al învățării (LMS). Discuțiile în clasă sunt disponibile atunci când profesorii activează această opțiune, iar comentariile studenților pot include nu numai text, ci și videoclipuri, link-uri și imagini. Ceea ce Canvas nu oferă este editarea în colaborare a paginilor sau longevitatea participării utilizatorilor (deoarece utilizatorii sunt adăugați doar pentru intervalul de timp al unei sesiuni de învățare). Profesorii pot organiza întâlniri virtuale din mediul Canvas.
8) Google Classroom
Este ușor de configurat și intuitiv de învățat. Se concentrează pe prezentarea informațiilor și schimbul de materiale, însă se poate însă utiliza și pentru învățarea prin cooperare/colaborare având disponibilă posibilitatea de a împărți studenții în grupuri, de a pune întrebări, de a face sondaje și de folosi tabla albă (jamboard).
9) Watershed
Își propune să susțină o experiență de învățare bazată pe anchetă printr-o combinație integrată de strategii de învățare online și personale și interacțiuni concepute în mod expres pentru echipe – inclusiv colaborarea, reflecția și dialogul.

BIBLIOGRAFIE
Johnson, D. W., Johnson, R., & Holubec, E. (2013). Cooperation in the classroom (9th ed.). Edina, MN: Interaction Book Company.
Johnson, D. & Johnson R. (2017). Cooperative learning. Disponibil la: https://2017.congresoinnovacion.educa.aragon.es/documents/48/David_Johnson.pdf (accesat la
data de 14.10.2021)
Niculescu, C., Dobre, I (2012). Strategie generală de învăţare on-line în cooperare. Disponibil la
https://www.researchgate.net/publication/265940159_STRATEGIE_GENERALA_DE_INVATARE_O
N-LINE_IN_COOPERARE (10.10.2021)
Oprea, C.L. (2009). Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică
Tsay, M., Brady, M. (2010). A Case Study of Cooperative Learning and Communication
Pedagogy: Does Working in Teams Make a Difference? Journal of the Scholarship of Teaching and
Learning, 10(2). Disponibil la https://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ890724.pdf (accesat 12.10.2021).